O analiza obiectiva a Copyright-ului, asa cum se gaseste in Wikipedia:
Drepturile de autor sau copyright (anglicism care se pronunță [ pron. copiraĭt ] ) reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor.
Operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru protecția Operelor Literare și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971.
După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” și „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.
În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor de autor ca și pentru toate celelalte creații originale.
În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) și în mai Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT).
Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996 de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Astfel este actualizată și completată Convenția de la Berna și se introduc elementele societății digitale. Într-o perioadă de 6 ani (1996 – 2002), se realizează ratificarea acestor noi tratate de 30 de țări, minimul cerut de Organizația Națiunilor Unite, pentru punerea sa în aplicare.
Prima lege privind dreptul de autor în România a intrat în vigoare la 28 iunie 1923 și s-a numit „Legea proprietății literare și artistice”. Această lege a fost modificată și completată de mai multe ori. Astfel, la 24 iulie 1946 a apărut o lege privind contractul de editare și dreptul autorului asupra operelor literare; această lege a fost abrogată parțial la 14 ianuarie 1949 prin Decretul nr. 17 pentru editarea și difuzarea cărții. După numai doi ani a intrat în vigoare Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951 privind drepturile de autor privind dreptul de autor asupra operelor susceptibile pentru a fi tipărite; acesta a fost modificat prin Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952.
La 27 iunie 1956 toate aceste acte normative au fost explicit abrogate prin Decretul nr. 321 privind drepturile de autor.
În prezent dreptul de autor în România este protejat prin Legea 8/1996. Aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie 2005.
Comunicatul Clubului Roman de Presa de la 4 noiembrie 2005
Analizând proliferarea unor pagini de internet care preiau articole și știri din edițiile electronice ale ziarelor și agențiilor de presă sfidând reglementările dreptului de autor, Consiliul de Onoare al CRP solicită deținătorilor respectivelor pagini de internet să înceteze încălcarea legislației în vigoare.
Consiliul de Onoare consideră că „preluarea fără cost a unor materiale de presă se poate realiza doar în limita a 500 de semne, dar fără a depăși jumătate din articolul sau știrea în cauză”, asigurându-se astfel atât libera circulație a informației, cât și caracterul de „revistă a presei” susținut de paginile de internet în cauză. „În mod obligatoriu, în aceste cazuri, trebuie citată sursa informației”.
Preluarea a mai mult decât cele prevăzute anterior se poate realiza doar în condițiile unui acord, financiar sau de altă natură, încheiat cu deținătorul drepturilor. Membrii Clubului Român de Presă vor analiza oportunitatea înființării unui organism independent care să fie împuternicit de deținătorii de drepturi să le gestioneze în numele și beneficiul lor.
Membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă vor solicita interventia ORDA pentru a sancționa activitatea acelor deținători de pagini de internet care nu se vor conforma legislației în vigoare privind drepturile intelectuale.
Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă
Vezi si
- Domeniu public
- Dreptul de proprietate industrială
- Dreptul proprietății intelectuale
- Legea dreptului de autor
- Încălcare a dreptului de autor
- Copyleft
Legaturi externe
- OMPI, Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale
- Legea 8/1996 actualizată in 2012
- Legea 8/1996
- Legea 8/1996 cu completările făcute prin Legea nr. 285 din23 iunie2004
- Legea nr. 285 din23 iunie2004
- Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123 din1 septembrie2005
- Decretul nr. 321 din18 iunie1956 privind dreptul de autor
- Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
- Cartea verde „Drepturile de autor în economia cunoașterii”, 16.7.2008, Bruxelles, eur-lex.europa.eu
- Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde „Drepturile de autor în economia cunoașterii”, 22.9.2009, eur-lex.europa.eu
Legea presei din 13 aprilie 1862
Această lege, promulgată de Alexandru Ioan Cuza, fixa dreptul de a transmite exploatarea operei prin moștenire pe o perioadă de 10 ani de la moartea autorului. Această lege este prea veche ca să mai producă efecte juridice.
Legea proprietatii literare si artistice din 28 iunie 1923
Această lege fixa data trecerii operei în domeniul public la 30 de ani de la moartea autorului.
Prevederile acestei legi au fost modificate:
- prin Legea privind contractul de editură și dreptul de autor asupra operelor literare, la 24 iulie 1946, parțial abrogată prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949 – „Decret privind difuzarea și editarea cărții”;
- prin Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile de a fi tipărite, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin Decretul nr. 428/1952.
Modificările n-au afectat perioadele.
Decretul nr. 321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor
Acest decret,[3] a abrogat toate legislațiile anterioare, dar nu a anulat efectele de trecere în domeniul public produse de ele.
Decretul prevede la art. 7 trei excepții. Acestea instituie termenele de folosință a drepturilor patrimoniale:
- a) pe termen de 20 ani de la apariția operei cu privire la autorii care alcătuiesc enciclopedii, dicționare și culegeri;
- b) pe termen de 10 ani de la apariție cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice;
- c) pe termen de 5 ani de la apariție cu privire la autorul de fotografii artistice separate.
Pentru restul cazurilor, decretul prevede că autorul se bucură de drepturile de autor pe durata vieții lui (art. 2).
După moartea autorului, de drepturile de autor se bucură (art. 6):
- a) soțul si ascendenții (părinții) autorului, pe tot timpul vieții fiecăruia;
- b) descendenții lui (copiii și urmașii lor), pe timp de 50 ani (nn. de la moartea autorului);
- c) ceilalți moștenitori (frați, surori, unchi, mătuși, veri, verișoare, moștenitori testamentari) pe timp de 15 ani (nn. de la moartea autorului), fără ca în acest caz dreptul să se poată transmite din nou prin moștenire.
Pentru persoanele juridice, termenul de protecție a fost fixat la 50 ani de la apariție.
Prin „apariție” se înțelege orice mod de aducere la cunoștința publicului a operei. Practic, deoarece în acea perioadă forma electronică încă nu era dezvoltată, prin publicare în cărți, reviste, ziare, prezentare în expoziții, evenimente culturale, radiodifuziune și televiziune.
Decretul a fost modificat prin:
- Decretul nr. 358 din 3 august 1957 și Decretul nr. 1172 din 30 decembrie 1968. Acestea nu au modificat termenele.
Acest decret a rămas în vigoare până în 23 iunie 1996 inclusiv, iar unele prevederi chiar până în 29 iulie 2004 inclusiv.
Legea nr. 8 din 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
Această lege a abrogat Decretul 321/1956 și este în vigoare, ea producând efecte din 24 iunie 1996.
Legea 8/1996 fixează termenele de protecție ale drepturilor de autor în conformitate cu legislația UE, adică la:
- 70 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor colective (art. 28) sau a operelor publicate fără indicarea autorului sau a celor publicate sub pseudonim iar autorul nu a fost identificat în cei 70 de ani de la publicare (art. 26 (1));
- 70 de ani de la moartea autorului indiferent când a fost adusă opera la cunoștința publică (art. 25).
- 25 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor postume, a căror durată de protecție de 70 de ani de la moartea autorului a expirat.
Legea a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, Ordonanța de Urgență 123/2005 și Legea 329/2006, fără a fi modificate termenele.
- Prelungirea perioadei de protecție
Legea 8/1996 nu a instituit protejarea retroactivă a drepturilor de autor a căror durată de protecție expirase, și nici nu a restabilit protejarea drepturilor de autor pe eventualul rest de timp conform noilor termene, ci doar a prelungit durata protejării la cele pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare până la termenele actuale (art. 149 (3)).
Textul inițial al legii a fost formulat ambiguu (lipsea particula „nu” susmenționată). Se pare că formularea inițială intenționa să restabilească protecția – lucru care s-a dovedit imposibil. Ca urmare s-a avansat ideea că lipsa particulei „nu” a fost o greșeală de tipar, și că sensul este cel din forma actuală a legii. În acest sens, aplicarea art. 149 (3) se poate face doar de la data intrării în vigoare a prevederilor Legii 285/2005 care a făcut corecția, adică din 30 iulie 2004, deși unii juriști consideră că sensul legii era clar încă din forma inițială, deci că s-ar aplica din 24 iunie 1996.
Tabel sintetic
Data | Opera | Observații | |
---|---|---|---|
31 decembrie 1925 | Opere ale autorilor decedați până la această dată, inclusiv. | 30 de ani înainte de intrarea în vigoare a D321/1956 | |
31 decembrie 1943 | Opere ale autorilor decedați până la această dată, inclusiv și au fost aduse la cunoștința publicului până în data de 3 februarie 1989, inclusiv. | 70 de ani înainte de data curentă și 25 de ani înainte de data curentă pentru opere postume. | |
31 decembrie 1945 | Opere ale autorilor decedați până la această dată, inclusiv, care au moștenitori direcți. | 50 de ani înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 | |
31 decembrie 1953 | Opere ale autorilor decedați până la această dată, inclusiv, care au moștenitori direcți. | 50 de ani înainte de intrarea în vigoare a L285/2004 | |
31 decembrie 1975 | Enciclopedii, dicționare și culegeri publicate până la această dată, inclusiv. | 20 de ani înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 | |
31 decembrie 1980 | Opere ale autorilor decedați până la această dată, inclusiv, care au doar moștenitori colaterali sau testamentari. | 15 de ani înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 | |
31 decembrie 1983 | Enciclopedii, dicționare și culegeri publicate până la această dată, inclusiv. | 20 de ani înainte de intrarea în vigoare a L285/2004 | |
31 decembrie 1985 | Serii de fotografii artistice publicate până la această dată, inclusiv. | 10 ani înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 | |
31 decembrie 1988 | Opere ale autorilor decedați până la această dată, inclusiv, care au doar moștenitori colaterali sau testamentari. | 15 de ani înainte de intrarea în vigoare a L285/2004 | |
31 decembrie 1990 | Fotografii artistice individuale publicate până la această dată, inclusiv. | 5 ani înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 | |
31 decembrie 1993 | Serii de fotografii artistice publicate până la această dată, inclusiv. | 10 ani înainte de intrarea în vigoare a L285/2004 | |
31 decembrie 1995 | Fotografii artistice individuale publicate până la această dată, inclusiv. | Înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 și peste 5 ani înainte de intrarea în vigoare a L285/2004 |